Platoul Vârtoapelor, Grădiştea de Munte, Cod poștal: 337329, Județul Hunedoara
Persoane interesate: 0
08:30
10H
Platoul Vârtoapelor
Organizatorul principal Călătoriile Mele împreună cu grupurile de pe Facebook: Drumeții în Valea Jiului, Drumeții în Județul Hunedoara, Drumeții în România și Clubul de Drumeții vă propune o călătorie la început de primavară, într-o zonă mai puțin cunoscută a munților Șureanu.
Mai exact mergem Sâmbătă pe 16 Aprilie în căutarea primăverii, a ghioceilor și a brândușelor ce scaldă pajiștile ce se svântă ușor de zăpadă!
Hai și tu cu noi, mai avem 6 locuri în Vanul Călătoriile Mele pentru această tură!
Oricine vine la acest eveniment, vă recomandăm să intre în grupul Whats app unde vor fi trimise informații despre acest eveniment.
Click aici!
Se fac prin mesaj privat pe pagina de Facebook , grupul de whats app sau apel la numărul de telefon.
După confirmarea de către noi a participării se va achita prin transfer bancar costul integral sau avansul stabilit în termen de 3 zile lucrătoare. (doar selectarea butonului “Particip/Going” la eveniment nu vă asigură locul in drumeție)
ATENȚIE !!! Locuri limitate, ordinea ocupării acestora se face ținând cont de ordinea rezervărilor confirmate.
0745 900 100
Această drumeție va avea loc în data de 16.03.2024 (Sâmbătă) și va dura in jur de 10 ore cu transport cu tot (depinde mult de grup)
Nu uita să îți rezervi loc din timp la acastă drumeție de oarece locurile sunt limitate.
După o incursiune în ținutul Dacilor ne deplasăm spre Grădiștea de Munte dar nu înainte de a vă da detaliile următoare.
În 1990, subsolul din zona Carpaților Occidentali a fost sondat de un satelit rusesc, care căuta situri antice și preistorice. Cu această ocazie, s-a descoperit un imens oraș subteran, întins pe o suprafață de peste 200 de kilometri pătrați, foarte bogat în aur.
În zona numită Vârtoape din Munții Orăștiei, pe o suprafață de aproximativ patru kilometri pătrați există șaptezeci și cinci de gropi conice, de diferite dimensiuni (unele cu diametre de până la șaptezeci de metri), din care pleacă mai multe tuneluri către munții din apropiere (unul ajungând chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, traversând munții în două zile).
Acolo, la Vârtoape, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele, precum camerele unei locuințe, multe dintre ele comunicând cu platoul de deasupra prin drumuri antice.
În această zonă și în imediata apropiere se află vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare făcute din andezit (piatră pe care astăzi o putem tăia doar cu diamantul), construcții cu o vechime mult mai mare decât cele de la Sarmizegetusa, acolo aflându-se centrul mega-orașului pre-dacic.
Acest oraș subteran se întinde nu numai sub Sarmizegetusa Regia, ci și sub Simeria, Tărtăria (unde s-a descoperit cea mai veche scriere din lume), Deva (zona din care au plecat arienii în Asia) și Roșia Montană.
În Pergamentul Secret, Radu Cinamar vorbea despre un tunel foarte lung sub munții Orăștiei, la capătul căruia s-ar afla o cameră imensă din aur pur, în care s-au descoperit o lumină albastră stranie și șapte scaune capabile să susțină umanoizi de aproape trei metri înălțime. Referiri la acest oraș subteran se întâlnesc și în poveștile grecilor antici, care spun că în ținutul arimilor (adică în aceeași zonă) locuia în vremurile de demult gigantul Typhon, bine ascuns sub pământ, închis acolo de către Zeus.
În Teogonia, Hesiod scria că în țara Arima trăia Echidna, o creatură jumătate nimfă și jumătate șarpe, ce locuia într-o peșteră adâncă, făcută de zei, ce seamănă cu un palat strălucitor, de unde păzea întreg ținutul. De altfel, grecii antici considerau că în subsolul Carpaților Occidentali se afla Tartarul, lumea subterană în care au fost închiși titanii, primii zei, probabil fiind vorba despre acest uriaș oraș subteran.
S-a descoperit și că nu doar sub Munții Apuseni, ci sub întregul lanț Carpatic de pe teritoriul țării noastre, există o rețea întreagă de tuneluri, despre care legendele dacice susțin că au fost construite de zeul Zamolxis pentru a proteja ținutul și poporul dac.
Iar Roșia Montană se pare că era intrarea principală în acest oraș subteran al zeilor.
În luna februarie a anului 2012, o echipă româno-canadiană de geologie urmărea rămășițele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârși în urmă cu 5.500 de ani la Roșia Montană. Atunci, echipa a făcut aparent din întâmplare sau descoperire colosală, ce ar putea modifica istoria omenirii dacă s-ar face publică.
Geologii români și canadieni au descoperit la baza galeriei caverne cu capătul dreptunghiular al unei lespezi aurii, care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, rezultatele de laborator au arătat că era vorba despre o piatră compozită, după o tehnologie imposibilă de reproducere în condițiile științelor actuale, compusă din 15% praf de granit, 30% wolfram și 55% pulbere de aur de 50 de karate.
Acest oraș îngropat este predacic și e foarte bogat în aur. Specialiștii români au întocmit niște planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strâns într-un dosar trimis Ministerului Culturii și Cultelor. O copie a planurilor a ajuns însa și la căutătorii clandestini de comori, care au relații puternice în zona clasei politice. Dar să continuăm drumeția noastră urmând un drum prăfuit ce începe să urce spre zona sacră de Sub Cunini.
Drumul nu este marcat și trece adeseori prin grădinile și terenurile localnicilor, prin urmare ar fi o lipsă totală de respect să mergi acolo de capul tău fără un ghid priceput. Prima oprire o facem la un platou aparent fără vreo importanță, platou din iarba căruia răsar pietre șlefuite ce par a fi aparținut cândva unei construcții. Ne aflăm pe locul unde cu sute de ani în urmă oamenii locului venerau două zeități care aparent nu ar trebui să fie regăsite pe plaiurile Daciei și totusi… ele sunt născute aici. Cele două zeități despre care vorbesc sunt des întâlnite în cultura grecilor antici, ele sunt: Apollo și Victoria. Ne aflăm pe locul unde se afla pe vremuri un mare templu dedicat celor doi zei. Dacii considerau acest templu ca fiind unul dintre cele mai sacre locuri din zonă, mai sacru chiar și decât Sarmisegetusa.
În ziua de azi puțină lume mai reușește să găsească acest loc încărcat de energie. Pe vremuri Ceausescu începuse săpăturile arheologice în zonă. Toate mergeau bine, arheologii scoteau la lumina artefacte incredibile… până într-o zi când s-a ordonat astuparea completă a săpăturilor și cimentarea lor de urgență. Oare ce ar fi putut să ducă la o asemenea decizie? Poate într-o bună zi vom afla. Până atunci putem doar să ne plimbăm prin iarba deasă ce a crescut pe deasupra zonei cimentate cu atâta frenezie.
Continuăm urcarea și ajungem la un izvor incredibil ce iese din pământ de la rădăcina unui frasin bătrân ale cărui rădăcini se împletesc cu cele ale altor 2 copaci din 2 specii diferite (ulm și stejar). Apa izvorului este rece și atât de bună încât este greu să te oprești când o bei. Nu poate fi o coincidență că acest izvor cu apă atât de bună se află chiar în locul cel mai sacru din zona Sarmisegetusei. Taina lui o cunosc numai cei trei copaci seculari de la radăcina cărora izvorăște și poate unii dintre locuitorii acestei zone.
Dacă pătrundem în mitologia nordică (a vecinilor Daciei) descoperim poveștile despre Copacul Yggdrasil - Copacul Vieții, cel care făcea legătura între cele 9 lumi cunoscute. Rădăcinile lui Yggdrasil se întind spre lumea subterană a giganților, lume numită Yotunheim, cam ca și rădăcinile acestui frasin care se întind către uriașele tuneluri și încăperi subterane de aici. Conform vecinilor noștri, cei dintâi oameni au origine vegetală, fiind sculptați din lemnul a doi copaci de către zeii Odin și Lodur. Numele primilor oameni au fost Ask („frasin„) și Embla („ulm”). Odin le-a dat viață, Hoenir le-a oferit rațiune, iar Lodur simțuri și caracter antropomorf. Să fie oare acesta locul cel mai venerat din toata lumea antică? Să fie acesta copacul sfânt? Să fie oare acesta locul unde uriașii zei și-au stabilit pentru prima dată imperiul Pământean? Să fie oare acesta leagănul civilizației? Să fie oare…?
Drumul nostru trece pe lângă ziduri uriașe din piatră topită și pe lângă niște peșteri întunecoase care ascund multe mistere. Locul numit “Sub Cununi” este cel în care bătrânii spun că Decebal și-a luat viața pentru a nu fi târât de victoriosul Traian după carul său de luptă pe străzile Romei. Denumirea locului provine de la brâul de stânci ce înconjoară în trei părți zona Vârtoapelor.
La un moment dat vom ajunge pe un soi de platou împădurit și plin de gropi uriașe. Platoul Vârtoapelor, este locul cel mai misterios din Dacia.
Aici admirăm și să pozăm locul magic de lângă Sarmizegetusa Regia unde cresc cei mai frumoşi ghiocei sălbatici pe PLATOUL VĂRTOAPELOR „Dumbrava minunată“.
Platoul Vârtoapelor este o poiană întinsă pe o culme înconjurată de păduri, la capătul unui drum de 2-3 ore pe jos, care porneşte din satul Grădiştea de Munte . Ajunși pe Platoul Vârtoapelor, vom admira frumuseţea florilor întinse pe mai mult de zece hectare în pădurea de la poalele cetăţilor Dacice.
În fiecare primăvară, departe de ochii oamenilor, un loc cu adevărat fermecat din mijlocul munţilor Orăştiei se îmbracă timp de două săptamâni cu o mantie de ghiocei. Nu sunt unii obişnuiţi, fac parte dintr-o specie periclitată. Localnicii le spun „ghiocei bogaţi”, denumirea lor latină fiind Leucojum Vernum.
Forma rotunjoară seamănă mai mult cu cea a lăcrimioarelor, iar marginea petalelor este zimţată şi tivită cu un firicel verde. Un covor de aproape 10 hectare de flori acoperă pădurile din această zonă între 15 martie şi 5 aprilie, în funcţie de cât de timpurie este primăvara.
Punctul de plecare spre poiană este comuna Orăştioara de Sus, parcul natural Grădiştea Muncelului din judeţul Hunedoara.
Oamenii din ţinutul cetăţilor dacice atribuie semnificaţii supranaturale Platoului Vârtoapelor, „Dumbrava Minunată“ din apropierea Sarmizegetusei Regia, care primăvara se transformă într-un uriaş covor de ghiocei sălbatici.
Pădurile care înconjoară fosta capitală dacică Sarmizegetusa Regia cuprind aproape 30.000 de hectare în Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, o rezervaţie a naturii din judeţul Hunedoara.
De-a lungul secolelor, pădurile au cuprins cea mai mare parte a ţinutului de la poalele Vârfului Godeanu (1.656 de metri), ascunzând şi păstrând nenumărate vestigii istorice şi comori antice.
Satele din zonă numără puţini locuitori, au gospodăriile risipite pe plaiurile montane, înconjurate de mici moşii agricole sau grupate mai multe la un loc, în crânguri. Drumurile forestiere din munţi duc spre locuri puţin explorate de om, care dezvăluie adevărate comori ale naturii.
Un astfel de loc este Platoul Vârtoapelor, o poiană întinsă pe o culme înconjurată de păduri, la capătul unui drum de 2-3 ore pe jos, care porneşte din satul Grădiştea de Munte. În luna Martie, odată cu topirea zăpezilor, poiana aflată în apropiere la circa două ore de mers pe jos din Sarmizegetusa Regia se acoperă cu covoare uriaşe de ghiocei sălbatici, iar excursioniştii atraşi de frumuseţea locului îşi fac apariţia aici în număr tot mai mare.
Credinţele vechi despre zânele care protejează aşezarea din munţi şi o împodobesc primăvara cu flori s-au înrădăcinat în conştiinţa multor localnici. Oamenii le numesc „Alea Frumoase“ şi amintesc despre legendele în care fiinţele supranaturale – iele, zâne, frumoase – îşi fac simţită prezenţa în diferite împrejurări, transformând natura după placul lor.
Etnologul Lucia Apolzan spunea că Alea Frumoase, deci ielele locului, stau în peşterile din Vârtoape toată iarna. Iar primăvara, când răsar ghioceii, se apucă de împletit cununi din aceste flori. În ziua echinocţiului de primăvară, ele pornesc în cântec şi în zbor peste văi şi aruncă, din culmea Vârtoapelor, cununile peste aceste locuri. Poate nu întâmplător cătunul de sub Vârtoape se numeşte, atât de frumos, Sub Cununi, povesteşte Vladimir Brilinsky, fostul administrator al sitului UNESCO Sarmizegetusa Regia, omul care în trecut a însoţit-o pe Lucia Apolzan în călătoriile sale prin ţinutul cetăţilor dacice.
Asocierea locului cu zânele nu este întâmplătoare, într-un ţinut în care de-a lungul timpului au fost descoperite nenumărate artefacte antice dedicate unor zeităţi feminine, iar multe locuri păstrează legende atribuite acestora.
„Miturile străvechi îşi au şi aici, pe dealurile din jurul cetăţilor dacice, o străveche vatră. Zeităţile feminine şi-au schimbat numele şi uneori atribuţiile, dar semnificaţia lor a rămas. Vechea Bendis a tracilor trăia şi în Artemis a grecilor, iar mai târziu Diana romanilor a devenit în limba română Sânziana, pe care poporul român a sărbătorit-o prin pluralul numelui, Sânzienele, poate însumând mai multe zeităţi între care atât de firesc şi-au putut găsi locul şi Alea Frumoase“, scria etnologul Lucia Apolzan, în lucrarea „Aspecte ale culturii spirituale“, apărută în 1981.
Conform tradiţiei locale a comunităţilor din Munţii Orăştiei, „Alea Frumoase“ îşi fac simţită prezenţa noaptea prin sunete muzicale şi vibraţii distinse în natură. Sunt auzite, relatau localnicii, în preajma stâncilor, a gurilor de plai şi în poienile înconjurate de arbori bătrâni, iar uneori cei care se apropie de ele sunt pedepsiţi: „li se schimbă chipul, se strămută uitătura“, spun oamenii locului, citaţi în lucrările Luciei Apolzan.
Ghioceii sălbatici (Leucojum Vernum) de pe Platoul Vârtoapelor, numiţi şi luşte, sunt plante cu bulbi şi 3-5 frunze liniare, obtuze, din familia Amaryllidaceae. Florile sunt mari, albe şi plăcut mirositoare, solitare, mai rar câte două, într-o spată, iar fructul este o capsulă. Se găsesc în păduri, tufărişuri şi fâneţe umede. Luştele seamănă, şi uneori sunt confundate, cu ghioceii. Floarea luştelor însă e mai mare decât a ghioceilor, iar tulpina celor dintâi poate măsura de la 15 la 25 de centimetri.
În ultimii ani, frumuseţea florilor întinse pe mai mult de zece hectare în pădurea de la poalele cetăţilor dacice a atras tot mai mulţi turişti. Cei mai mulţi îşi lasă maşinile la marginea satului Grădiştea de Munte şi pornesc pe jos, pe potecile de pădure, spre micul paradis de la Vârtoape. Alţi excursionişti, mai comozi, urcă spre platoul montan cu maşinile sau motocicletele de teren, pe drumul forestier şi apoi direct prin poieni, afectând echilibrul naturii şi nemulţumindu-i pe localnici. Ruperea florilor şi gunoaiele aruncate de excursionişti dăunează tot mai mult ţinutului sălbatic. Vă rugăm să nu aruncați mizerie și să nu călcați pe flori când ajungeți pe Platoul Vârtoapelor și oriunde veți merge în drumeții.
Platoul Vârtoapelor se află în Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, o arie protejată din Munţii Şureanu, care cuprinde şase dintre cele mai spectaculoase rezervaţii naturale din judeţul Hunedoara: Complexul carstic Ponorici-Cioclovina, Peştera Tecuri, Peştera Şura Mare, Cheile Crivadiei, Locul fosilifer Ohaba-Ponor, Peştera Bolii. Aici sunt cele mai importante aşezări antice de pe teritoriul României, siturile arheologice UNESCO de la Sarmizegetusa Regia, Costeşti, Blidaru, Luncani-Piatra Roşie şi aşezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor.
Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina se întinde pe o suprafaţă de 38.184 de hectare, pe teritoriul administrativ al comunelor Pui, Orăştioara de Sus şi Boşorod, iar cele câteva sate de pe raza lui sunt risipite pe munte, ori înşirate pe văile unor pâraie. Toate aşezările sunt înconjurate de pădurea care ocupă peste 70 la sută din suprafaţa rezervaţiei. Parcul Natural a fost înfiinţat în 1979, iar din anul 2000 a fost declarat arie protejată de interes naţional. Este situat în Munţii Şureanu, cu subdiviziunile Munţii Orăştiei şi Munţii Sebeşului, fiind mărginit de depresiunile Haţegului şi Orăştiei. Turiştii pot ajunge pe traseele parcului din localităţile Costeşti, Măgureni, Boşorod, Pui, Ponor, Baru, Crivadia şi de pe văile Streiului şi Băniţei.
Din satul Grădiştea de Munte pornesc trasee spre mai multe locuri apreciate pentru atmosfera aparte pe care o resimt mulţi dintre oaspeţii lor.
Sarmizegetusa Regia este cel mai cunoscut dintre ele. Fosta capitală a Daciei din vremea regelui Decebal, era în secolul I o aşezare urbană înfloritoare, în jurul căreia au fost ridicate celelalte cetăţi dacice, care aveau în special rol de apărare. Cel puţin opt temple, dintre care şapte au fost dezvelite complet în secolul XX, atestă importanţa pe care cetatea dacică o avea în Antichitate. Tot aici au fost descoperite în ultimii ani mai multe tezaure de bijuterii şi monede antice de aur şi argint, multe dintre obiecte fiind considerate unice. Printre cele mai preţioase piese găsite în situl UNESCO sunt mai multe brăţări spiralice din aur masiv, cu greutatea între 500 de grame şi un kilogram şi jumătate, dintre care 13 se află la Muzeul Naţional de Istorie al României. Sarmizegetusa Regia a fost devastată la sfârşitul războaielor de cucerire a Daciei. În prezent, ruinele sale sunt vizitate anual de circa 70.000 de oameni. Cea mai mare parte din zona Sarmizegetusei Regia, ascunsă în pădure nu a fost cercetată sistematic până în prezent.
La poalele Dealului Grădiştii, o potecă desprinsă din şoseaua spre Sarmizegetusa Regia urcă abrupt prin pădurea întunecoasă, spre aşezarea dacică Feţele Albe. După circa 40 de minute de mers pe jos, călătorii ajung în mijlocul ruinelor unui fost „cartier” înfloritor al Sarmizegetusei Regia, potrivit unor istorici. Despre această cetate, localnicii cred că a fost locul unde trăiau preotesele zeiţei Bendis (cunoscută ca sau confundată cu Artemis, Luna sau Diana) – divinitatea nopţii, a incantaţiilor şi a farmecelor. „În Feţele Albe era un fel de mănăstire, cum s-ar spune în zilele noastre. Acolo erau date, de la naştere, fetele pe care dacii le hărăzeau pentru a sluji zeităţilor lor. În vreme de secetă sau de război, unele dintre aceste fecioare erau sacrificate şi aduse ca jertfă lui Zamolxis sau altor divinităţi“, crede Petre, un fost pădurar din Grădiştea de Munte, satul de la poalele aşezării.
Vârful Godeanu (1656 metri) se află la circa o oră de urcat din Sarmizegetusa Regia şi este considerat de unii istorici muntele sfânt al dacilor şi locul unde strămoşii noştri aduceau sacrificii lui Zamolxis. Muntele a fost înconjurat de cea mai mare concentrare de aşezări civile militare şi religioase reperate şi cercetate din toată Dacia, iar la poalele sale se află cele mai multe sanctuare din toată Dacia. De asemenea, este singurul vârf vizibil de pe culmile tuturor cetăţilor dacice din zonă, îl descrie Vladimir Brilinsky.
Evenimentele noastre sunt organizate de ghizi atestați, cu experiență și preocupați continuu pentru a-ti oferi o experiență de neuitat, într-un grup restrâns.
𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐠𝐫𝐮𝐩 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐫𝐚̂𝐧𝐬❓️
Grupurile vor fi atent dimensionate pentru a ne asigura că fiecare participant va primi toată grija și atenția necesară pe parcursul atelierelor.
Acest program este o oportunitate excelentă de a evada din agitația cotidiană și de a petrece timp în mijlocul naturii învățând ceva nou, apoi cu siguranță vei avea ce povesti a doua zi la cafeaua de dimineață colegilor de birou.
Așadar, dacă și tu ai nevoie de o zi plină de aventură și distracție, #lavartoape este alegerea perfectă!!!