Marcajele si indicatoarele turistice

 

 

Cele mai întâlnite marcaje în natură – marcaje oficiale

Marcajele turistice sunt foarte importante în drumețiile în natură deoarece ele au rolul de a ne arăta calea ce trebuie urmată pentru a ajunge în siguranță dintr-un loc în altul. Urmând marcajele, putem urca pe vârfuri, putem ajunge la cascade tumultoase, lacuri cristaline, peşteri sau alte atracţii turistice naturale. Marcajele ne conduc la cabane şi refugii, la pensiuni sau la locurile de campare. De multe ori potecile cu marcaje turistice leagă între ele diferite obiective turistice naturale și culturale, deschizând oportunităţi pentru drumeţi şi comunităţile locale. În lipsa lor sau dacă ieșim de pe traseul marcat, riscăm să ne rătăcim sau chiar să ne accidentăm.

Cele mai cunoscute marcaje turistice sunt cele dedicate drumeţiilor montane. Însă mai există poteci de drumeţie şi marcaje turistice şi în zonele colinare cum ar fi destinaţia de ecoturism Colinele Transilvaniei sau în zonele periurbane ca Făgetul Clujul şi Pădurea Hoia de lângă Cluj-Napoca și Râpa Roşie de lângă Sebeş. Poteci marcate şi oportunităţi de drumeţie se întâlnesc chiar și în zona de câmpie în parcurile naturale Balta Mică a Brăilei, Lunca Mureşului și Comana, dar şi în alte arii naturale protejate.

Problema este că pe lângă marcajele turistice, de-a lungul traseelor de drumeție vom mai întâlni și alte tipuri de marcaje oficiale (forestiere și de conservare), astfel că va crește riscul de a le confunda. Acest lucru este un risc de luat în seamă, mai ales din cauza faptului că celelalte tipuri de marcaje nu au fost realizate în scopul orientării drumeților, ele fiind destinate mai degrabă specialiștilor din domeniile respective.

Marcajele turistice de drumeție sunt utilizate pentru marcarea traseelor turistice montane și condițiile de detaliu tehnic pe care acestea trebuie să le îndeplinească. Pentru asigurarea uniformității și respectării inscripționării internaționale semnele de marcaj vor îndeplini următoarele condiții de detaliu tehnic:

  • a) se vor încadra într-un patrulater imaginar cu laturile de 16 - 20 cm; 
  • b) benzile de culoare vor avea o lățime de 6 cm, iar cele de culoare albă, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm); 
  • c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de culoare albă, de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm); 
  • d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare albă, o lățime de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm); 
  • e) crucea de culoare va avea cele două benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de culoare albă, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm); 
  • f) semnele de marcaj se vor aplica în ambele sensuri de circulație, la distanțe astfel apreciate încât să fie ușor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe direcții de mers și la înălțimea de 1,5 - 2 m față de sol; 
  • g) în golurile alpine şi în poienile foarte mari semnele de marcaj se vor face pe stâlpi confecţionaţi din ţevi metalice; stâlpii vor fi vopsiţi mai întâi cu grund de protecţie, apoi cu vopsea de culoare albă şi neagră, în dungi alternative de 30 cm lăţime, vor fi prevăzuţi la partea inferioară cu gheare pentru fixarea în fundaţii de ciment şi apoi, în pământ şi la partea superioară, cu o paletă pentru semnele de marcaj; 
  • h) pentru protecţia arborilor semnele de marcaj se vor aplica direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisă fixarea în cuie a altor indicatoare; 
  • i) în zonele stâncoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplica pe palete metalice scurte sau pe lespezi plate din piatră, implantate în grămezi de pietre, cimentate, cu o înălțime de 0,4 - 0,6 m; 
  • j) în zonele în care traseul turistic montan este bine trasat şi nu are ramificaţii nu se va face exces de semne, dar se vor marca în mod deosebit intrările în pădure (din drumuri, poieni, goluri alpine, văi) prin unul sau mai multe semne ușor vizibile;
  • k) pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toate semnele, în grup, unul sub altul, şi nu alternativ, la distanțe mari unul de altul; în zonele stâncoase semnele de marcaj se vor grupa orizontal;
  •  l) în punctele de inflexiune a direcției de mers a potecii se vor aplica săgeţi bicolore (culoarea albă + culoarea marcajului), care vor indica unghiul direcţional; săgeata va avea o lungime de 40 - 50 cm, o lăţime totală de 8 - 10 cm şi unghiul direcţional de 15 grade, 30 grade, 45 grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105 grade şi de 120 grade; 
  • m) în zone deosebit de circulate şi expuse fenomenului de ceaţă marcajul care va indica apropierea refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un sistem de atenţionare acustic sau vizual, acţionat electric sau mecanic; în cazul cabanelor funcţionarea acestui sistem va fi în responsabilitatea cabanierului; 
  • n) la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante şi rezistente la ger, căldură, soare, umezeală şi agenții poluanți corosivi; 
  • o) se va evita marcarea drumurilor publice şi a drumurilor forestiere altfel decât prin tăbliţe indicatoare, la capetele acestora; în cazul în care un traseu turistic montan se interferează cu un drum public, traseul va fi marcat astfel încât să fie bine relevate intrările şi ieşirile din drumul public.

Sistemele de marcare au fost au fost adoptate în tara noastră din 1945, după sistemul internațional și sunt următoarele:


  • Banda verticala -  pe fond alb -
    pentru marcarea traseelor principale, numite și magistrale, care sunt, de regulă, trasee de creastă; banda roșie pentru creasta principala, galbena și albastra pentru crestele secundare.

 

  • Triunghi -  pe fond alb -
    pentru marcarea traseelor secundare, sau traseu către un vârf montan

 

  • Crucea cu brațe egale -  pe fond alb -
    pentru marcarea traseelor de legătură intre trasee

 

  • Punctul într-un cerc -  pe fond alb -
    pentru marcarea traseelor de tip circuit

  • Punctul cu cercuri duble - de culoare albă şi roşie / albă şi galbenă / albă şi albastră
    pentru traseele dus-întors, când toate celelalte combinații de semne posibile au fost deja folosite.; 

  • Pătrat rosu sau albastru - pe fond alb -
    – semnifica delimitarea unei rezervații naturale;

  • litera "C" - într-un pătrat -
    este folosit pentru marcarea traseelor pentru bicicliști ;

  • Atenție avalanșă - Pătrat format din pătrățele mici negre și galbene -
    desemnează zona cu pericol mare de avalanșă ;

INDICATOARELE

de trasee turistice montane şi standardizarea acestora Indicatoarele de trasee turistice montane sunt:

  • a) indicatoarele de direcţie sunt: indicatoare de direcţie simple, care au o lungime de 68 cm şi o lăţime de 28 cm, şi indicatoare de direcţie duble, care au o lungime de 78 cm şi o lăţime de 28 cm; 
  • b) indicatoarele de traseu sunt cu dimensiuni variabile (32 cm/45 cm, 40 cm/56 cm, 50 cm/70 cm şi 63 cm/87 cm), în funcţie de volumul de informaţii pe care îl conţin, şi sunt amplasate pe verticală sau pe orizontală, pe un picior sau pe două picioare; 
  • c) indicatoarele de documentare sunt cele care vor conţine informaţii despre traseele turistice montane marcate şi principalele puncte de interes turistic din zona pe care o prezintă. Pe indicatoarele de la intrările şi ieşirile de pe traseu vor fi trecute şi dificultăţile  drumeţiei astfel: - pericol de avalanşă; - cornişă pe traseu; - dificultăţi alpine (pasaje, săritori); - condiţii meteo care pot influenţa substanţial parcursul; - orientare dificilă; - pantă mare şi alunecoasă; 
  • d) tablele toponimice sunt indicatoare pentru lacuri, râuri, monumente ale naturii, vârfuri de munte, şei importante, pentru alte obiective culturale şi de interes turistic.  
  • Tablele toponimice vor fi realizate din plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibre de sticlă, rezistente la intemperii, de dimensiunile 32 cm/45 cm, în culori diferite pentru fiecare element prezentat, astfel: 
  • - tablele toponimice inscripţionate cu litere de culoare albă pe fond de culoare albastră sunt pentru lacuri şi râuri; - tablele toponimice inscripţionate cu litere de culoare neagră pe fond de culoare galbenă sunt pentru monumente ale naturii; 
  • - tablele toponimice inscripţionate cu litere de culoare neagră pe fond de culoare albă sunt pentru alte obiective de interes turistic. Pentru standardizarea indicatoarelor de trasee turistice montane realizarea şi implantarea lor se vor face cu respectarea următoarelor condiţii: 
  • - stâlpii de marcaj pentru indicatoare vor avea dimensiunile de 2,20 m - 2,40 m înălţime şi de 0,10 m - 0,12 m grosime; stâlpii se vor îngropa în fundaţii solide, la o adâncime de 0,50 m - 0,70 m; 
  • - paletele cu semnul de marcaj se vor orienta perpendicular pe direcţia de mers, iar săgeţile, pe direcţia axului traseului; 
  • - săgeţile indicatoare de direcţie vor menţiona obligatoriu obiectivul cel mai apropiat, timpul de mers până la acesta şi semnul de marcaj; 
  • - tablele indicatoare, care se vor instala în punctele de convergenţă (răspântie) a mai multe trasee turistice montane, vor cuprinde obligatoriu următoarele informaţii inscripţionate unele sub altele: semnele de marcaj, direcţiile de mers şi timpul, unele indicaţii speciale (Drum periculos; Atenţie, cad pietre.) 
  • Locurile de începere a traseelor turistice montane, precum şi intersecţiile traseelor marcate vor avea amplasate obligatoriu, în ambele sensuri, indicatoare confecţionate din plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibră de sticlă.

 

Pe lângă semnele de mai sus, de-a lungul traseelor mai apar și săgeți indicatoare care sunt, la rândul lor, standardizate cu privire la dimensiuni și informația care apare pe ele. Important de reținut este că săgețile indicatoare au rolul de a ne arăta ruta traseului, tipul marcajului și durata aproximativă de parcurgere. Lungimea unui traseu în kilometri nu este relevantă în cazul traseelor de drumeție deoarece condițiile de parcurgere pot varia foarte mult. Spre exemplu, un traseu de 6 km poate fi parcurs în puțin peste o oră sau chiar în trei ore, în funcție de gradul de denivelare, starea potecii și alte condiții speciale (zone expuse, lanțuri, vegetație abundentă și altele).

Marcajele forestiere

Marcajele forestiere au scopul de a fi folosite de către lucrătorii forestieri și de către personalul silvic și delimitează subparcele, parcele, unități de producție și ocoale silvice. În cazuri extreme ele pot fi folosite pentru orientare, însă este de preferat să nu se ajungă în această situație.

Culoarea marcajelor forestiere diferă în funcție de modul de administrare. Dacă pădurea este administrată de Romsilva, atunci marcajele folosesc combinația roșu cu alb, iar dacă sunt păduri administrate privat, atunci se folosește combinația galben cu alb. Marcajele albe simple sunt utilizate în cazul suprafețelor de pădure care se află în procesul de punere în posesie (restituire către proprietari privați). 

 

Știai că

Marcajele turistice omologate sunt întotdeauna pe fundal alb, pe când în cazul marcajelor forestiere albul reprezintă excepția, acesta fiind folosit doar în cazul bornelor silvice și în cazul intersecțiilor de limite parcelare.

 

 

 

Marcajele de conservare (arii naturale protejate)

Marcajele de conservare sunt o apariție mai recentă și sunt folosite pentru delimitarea ariilor naturale protejate sau a zonelor de conservare din interiorul acestora. Prin arii naturale protejate înțelegem orice formă de protecție a naturii: parc național, parc natural, rezervație naturală sau sit Natura 2000. Poți afla mai multe informații despre ariile naturale în articolul Tipurile de arii naturale protejate și diferențele dintre ele.

Aceste marcaje sunt întotdeauna sub forma unor pătrate cu diferite culori de umplere și pentru borduri,  după cum vedeți în imaginea de mai jos. Uneori aceste marcaje pot să apară de-a lungul unui traseu turistic, însă ele nu trebuie confundate cu marcajele de drumeție și nu trebuie folosite pentru orientare.

Aceste marcaje sunt întotdeauna sub forma unor pătrate cu diferite culori de umplere și pentru borduri,  după cum vedeți în imaginea de mai jos. Uneori aceste marcaje pot să apară de-a lungul unui traseu turistic, însă ele nu trebuie confundate cu marcajele de drumeție și nu trebuie folosite pentru orientare.

 

Exemplul de mai sus ilustrează cum sunt folosite marcajele specifice ariilor protejate în cazul Parcului Național Retezat. Acest sistem este similar pentru toate parcurile naționale și naturale administrate de Romsilva. De notat faptul că pătratul roșu în chenar alb se folosește pentru demarcarea limitei pentru orice tip de arie naturală protejată (inclusiv parcuri naturale, situri Natura 2000 sau rezervații naturale), nu doar în cazul parcurilor naționale, indiferent de cine este administrată aria naturală protejată respectivă. De aceea, putem întâlni frecvent în teren rezervații naturale ale căror limite sunt marcate cu pătrat roșu în chenar alb, deși în cazul rezervațiilor naturale aflate în interiorul ariilor naturale protejate administrate de Romsilva, rezervațiile naturale sunt delimitate cu pătratul galben în chenar alb. Există și arii naturale protejate ale căror limite au fost marcate cu pătratul verde în chenar alb, chiar dacă aceste situații sunt rare.